Ce cumperi într-o lună de publicitate pe un ecran LED?

De Mădălin, G-Smart · Actualizat: noiembrie 2026 · ~7 minute de citit

Un brutar din Craiova primește pe telefon spotul pregătit pentru intrarea în Slatina. Îl pornește de la jumătate: o felie de pâine, două mâini, apoi ecranul se schimbă. „Și de unde știe omul că e pâinea mea?” În acest exemplu ipotetic, asta aș rezolva înainte să negociez numărul de redări.

Ce încape în opt secunde

Eu aș lua decizia de la raft, nu de la ecran. În exemplul ipotetic, un producător de pâine din Craiova a intrat în magazine din Slatina. Are un produs după care oamenii îl pot recunoaște: o pâine rotundă, cu o tăietură în cruce și o banderolă pe care scrie „Miez de Câmp”, numele fictiv al mărcii. Întâi aș suna în magazine și aș verifica în ce zi este lotul pe raft. Acea zi contează pentru cumpărător. Ziua în care managementul aprobă campania îi interesează mai ales pe cei din ședință.

Într-un spot de opt secunde aș ține numele și pâinea la vedere de la început până la sfârșit. Primele două secunde arată produsul întreg și banderola. În următoarele patru, pâinea se desface și apare „De joi, în Slatina”. În ultimele două rămân marca și produsul, fără un nou rând de text. Imaginea se poate mișca fără ca omul să fie obligat să urmărească povestea de la primul cadru. Cine ridică privirea târziu trebuie să poată spune totuși ce a văzut și cine semnează reclama.

Aș reda macheta fără sunet, o singură dată, pe telefon ținut la distanță de braț. Apoi aș porni-o din secunda a patra. Dacă doar finalul lămurește cine vorbește, scot ceva. Dacă mesajul merge în șase secunde, nu îi adaug patru secunde de ingrediente doar pentru că operatorul acceptă zece. Dacă am zece, pot lăsa numele mai mult la vedere. Un cod de scanat ori o adresă web lungă nu m-ar ajuta pe ecranul privit din mașină. Într-un loc pietonal aș decide separat ce poate face omul în siguranță.

Ca să aleg fotografia, aș pune lângă machetă o imagine făcută în magazin. Dacă banderola pe care se sprijină toată ideea e pe spatele produsului când pâinea stă pe raft, am o problemă înainte de primul minut cumpărat. Aș discuta cu responsabilul magazinului cum este expusă și ce se întâmplă când se termină lotul. Între un produs pe care îl recunoști imediat și unul pentru care trebuie să întrebi de trei ori este o diferență comercială, chiar dacă spoturile au același număr de secunde.

Pentru versiunea de după lansare aș pregăti dinainte textul „Acum în magazinele participante din Slatina”. Dacă doar unii parteneri au produsul, pagina mărcii trebuie să arate care sunt aceia. N-aș scrie „în toate magazinele”. Prima întâlnire cu firma ar deveni o căutare fără rezultat. Mai bine cumpăr mai puține zile, cât să fie marfa prezentă, decât să țin promisiunea pe ecran într-o săptămână cu raftul gol.

Ce parte din rotație îți aparține

Când o ofertă spune „spot de opt secunde”, știi lungimea filmului, nu și cât de des apare. Aș cere încă trei informații: durata rotației complete, de câte ori intră spotul în fiecare rotație și intervalul zilnic contractat. Exemplu ipotetic: un spot de opt secunde, o singură dată într-o rotație de 80 de secunde, ocupă 8 ÷ 80 = 10% din timpul acelei rotații. În regim continuu înseamnă 3.600 ÷ 80 = 45 de redări pe oră. La 14 ore pe zi și 30 de zile rezultă 45 × 14 × 30 = 18.900 de redări teoretice pe un ecran.

Pentru fișierul digital, în calendarul ipotetic aș lăsa două zile lucrătoare pentru export și proba pe ecran, după aprobarea machetei. Confirm termenul cu operatorul. La final îi cer data scoaterii din program și păstrez fișierul master pentru o reluare; nu există un material fizic de demontat.

Dacă operatorul mărește rotația la 120 de secunde și păstrează o singură apariție a mărcii, aceleași opt secunde înseamnă aproximativ 6,7% și 30 de redări într-o oră. Dacă vinde un minim de redări pe zi fără rotație fixă, nu aș inventa un procent de timp. Aș cere distribuția pe ore și dovada livrării. Un cumpărător care trece zilnic la 08:00 poate rata spotul dacă majoritatea aparițiilor au fost concentrate în ore care nu îl privesc.

O lună pe trei ecrane sau trei luni pe unul

Exemplu ipotetic de buget: 3.000–6.000 lei pe lună pentru un ecran regional, în programul cerut. Aleg 3.800 lei în comparație. Sumele sunt ipoteze fără TVA; oferta reală depinde de amplasament, perioadă, ore și cota cumpărată. Am presupus același tarif pe ecran, aceeași rotație, 30 de zile pe lună și funcționare integrală. Compar costurile înainte de a discuta dacă publicul este diferit.

Ultimele două variante înseamnă fiecare trei luni-ecran în calcul și 56.700 de redări teoretice dacă rămân valabile ipotezele. Nu înseamnă același public. Cu trei ecrane aș încerca zone de cumpărare diferite în luna intrării la raft. Cu un ecran aș ține numele aproape de traseul unei distribuții deja stabile și i-aș da timp să fie recunoscut. Dacă cele trei ecrane se văd de pe același drum, n-aș prezenta oferta ca pe o triplare a numărului de persoane.

Ce fișier pleacă și ce verifici la final

În producție aș cere de la fiecare operator rezoluția, proporția, durata acceptată și formatul fișierului. Un cadru lat tăiat automat pentru un ecran vertical poate lăsa pâinea întreagă și marca în afara imaginii. Aș livra o versiune numită după ecran și dată, plus un cadru de control care arată cum trebuie să stea semnătura. Dacă se tipărește și material de vitrină la G-Smart, aș păstra aceeași fotografie și banderolă. Pentru ecran se livrează un fișier; tipărirea vitrinei se cere și se bugetează separat.

Să presupunem că al treilea ecran are proporții diferite. Cer varianta adaptată pe formatul lui și verific primul, un cadru din mijloc și ultimul cadru. Nu aș întinde imaginea ca să umple suprafața: pâinea ar arăta diferit de produsul real. Dacă după adaptare trebuie să aleg între o explicație despre rețetă și banderola cu numele, păstrez banderola. Omul va putea citi rețeta la raft. Pe ecranul acesta îmi este mai folositor să știe ce să caute când ajunge acolo.

La prima difuzare aș cere o probă din teren și apoi jurnalul redărilor pentru fiecare ecran. Dacă s-au pierdut două dimineți, întreb când și unde pot fi recuperate. Două nopți adăugate fără acord nu îmi aduc înapoi intervalul în care partenerii primesc cumpărători. IAB separă redarea spotului de estimarea persoanelor care ar fi putut să îl vadă. Fotografia confirmă cum arăta materialul la un moment dat; jurnalul arată redările înregistrate. Niciunul nu spune singur că oamenii cer pâinea pe nume.

După prima lună aș vorbi cu responsabilii de magazin. Ce nume pronunță cumpărătorul? Cere pâinea cu banderola din reclamă sau întreabă de un sortiment pe care firma nu îl vinde? Verific în paralel în ce zile produsul a lipsit. Dacă oamenii îl caută, dar partenerul nu îl primește, aș repara distribuția înainte să măresc prezența pe ecrane. Dacă marfa este pe raft și nimeni nu leagă produsul de nume, aș arăta din nou spotul câteva secunde unor oameni care nu l-au aprobat. Poate fi nevoie de un cadru mai clar, nu de o a doua lună de zgomot.

Când alegi publicitate pe ecrane LED, spune-ne orașul, data la care produsul se găsește efectiv și ce trebuie să poată citi omul dintr-o singură privire. Așa putem discuta un program care are sens pentru marca ta.

Sumele și situațiile din acest ghid sunt exemple ipotetice, fără TVA. Nu sunt prețuri sau rezultate ale unor clienți G-Smart; oferta reală depinde de amplasament și perioadă.